Hepatita – cauze si simptome

Una dintre cele mai frecvente infectii ale ficatului este hepatita. Fie ca vorbim de tipul A, care face ravagii in comunitatile mari unde igiena este deficitara, fie ca vorbim de tipurile B si C care distrug ficatul pe ascuns. Conform statisticilor mondiale, una din 12 persoane sufera de aceasta afectiune, fara sa stie de acest lucru.  Hepatita reprezinta procesul de inflamare a ficatului insotit sau nu de aparitia unor leziuni permanente ale tesutului hepatic.

Ficatul este un organ unic, datorita capacitatii sale de a se regenera, chiar si complet uneori. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule.

Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia complicatiilor.

Simptome

Simptomele sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica.

Diagnostic

Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a transaminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubineiconjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine, intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de exemplu).

Evolutie

Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita.

Hepatite virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele.

Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice.

Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent.

Heparitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit.

Hepatitele cronice

O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de sase luni. Cauzele sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica.