Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și menținerea sănătății mintale – scopul său principal – se obțin luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici.

Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber. Asemenea tulburări sunt cauzate de interacțiunea unor factori complecși, biologici, sociali și spirituali, care nu pot fi totdeauna puși în evidență cu siguranță. Sarcina psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverși factori și influența lor asupra manifestărilor din cursul bolilor mintale.

Dintre tulburările mintale amintim: tulburările de anxietate (tulburări nevrotice, de stress şi somatoforme), tulburările ale dispoziţiei (ex. Depresia, tulburarea afectivă bipolară), tulburările psihotice (schizofrenia, tulburările schizotipale şi delirante), tulburările mintale organice (ex. demenţa de diverse etiologii), tulburările de personalitate, retardul mintal, etc.

Adresabilitatea pacienţilor în serviciile de psihiatrie este în general mai redusă datorită ideilor preconcepute ale publicului larg. Imaginea acestei specialităţi medicale este într-o schimbare continuă, ea oferind tratament pacienţilor care suferă datorită bolilor mintale.

Dintre tulburările de dispoziţie amintim depresia, situată pe locul 4 în cadrul listei cu cele mai urgente probleme de sănătate la nivel mondial, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Conform statisticilor aceleiaşi organizaţii, depresia este o afecţiune des întâlnită, afectând la nivel mondial aproximativ 121 milioane de oameni. Deşi această afecţiune este tratabilă cu succes în sistemul primar de îngrijiri medicale, mai puţin de 25% dintre pacienţii ce suferă de această afecţiune ajung să fie trataţi corespunzător.