Cardiologie
Cardiologia este specialitatea medicală care studiază fiziologia şi patologia inimii şi a bolilor de sânge. Ca metode specifice de diagnostic utilizează electrocardiograma, ecocardiografia, ecografia vasculară, testul de efort, angiografia CT (evidenţierea vaselor sanguine cu ajutorul substanţei de contrast), calcium scoring CT (cuantificarea calcifierilor coronare) şi scintigrafia cardiacă SPECT (tomografie computerizată cu emisie de fotoni).
Dintre afecţiunile cele mai frecvente pe care le studiaza cardiologia, enumeră:
- Hipertensiune arterială
- Cardiopatie ischemică
- Insuficiența cardiacă
- Tulburări de ritm și conducere (tahicardie, hibrilatie atrială, blocuri cardiac, etc)
- Valvulopatii
- Tromboze venoase
- Tromboze arteriale
Specialiştii noştri utilizează în scop diagnostic investigaţii complexe:
- Electrocardiograma (EKG)
- Electrocardiograma de efort (EKG de efort)
- Monitorizarea continuă a tensiunii arteriale (Holter TA)
- Monitorizarea continuă a electrocardiogramei (Holter EKG)
- Ecocardiografie
- Ecografie Doppler de vase periferice
Pacienţii noştri pot beneficia inclusiv de consultaţii gratuite, analize de laborator şi investigaţii de radiologie-imagistică medicală, decontate de CAS pe bază biletului de trimitere de la medicul lor de familie. De asemenea beneficiază de rețete compensate, scrisori medicale, bilete de trimitere către alte specialități.
Din ce cauze se poate îmbolnăvi inima?
Măsurarea tensiunii arteriale şi a colesterolului sunt primii paşi la îndemâna oricui pentru a verifica sănătatea inimii. Dar ce alte analize se mai pot efectua pentru a depista eventualele probleme care se pot instala la inima?
Ghidul European pentru Prevenţia Bolilor Cardiovasculare aminteşte două categorii principale de factori de risc: modificabili şi nemodificabili. Principalii factori de risc modificabili sunt responsabili de aproximativ 80% dintre cardiopatiile ischemice şi afecţiunile cerebrovasculare, aceştia fiind: hipertensiunea; dislipidemia (niveluri anormale ale colesterolului); diabetul/perturbari ale toleranţei la glucoză; fumatul; obezitatea (IMC 30); lipsa activităţii fizice; microalbuminuria sau RFG <60 mL/min (boală a rinichiului diabetic).
În randul factorilor de risc care nu pot fi modificaţi se numără: vârsta şi boli cardiovasculare premature în istoria familiei.
Ce analize se fac pentru inima?
Electrocardiograma (EKG sau ECG) este un test absolut inofensiv şi nedureros de verificare a problemelor legate de activitatea electrică a inimii, însa nu poate să depisteze un viitor infarct. Există o serie de medicamente care schimbă rezultatele electrocardiogramei, din aceasta cauză trebuie să îi spui medicului despre toate medicamentele prescrise şi neprescrise pe care le-ai luat. De regulă, un test complet durează între 5 şi 10 minute, timp în care:
Vei fi întins/ă pe un pat sau masă. Pe maini, picioare şi piept vor fi plasate mici discuri de metal (electrozi). Un gel pentru EKG va fi aplicat pe piele pentru a forma o barieră între piele şi electrozi şi pentru a îmbunătăţi conducerea impulsurilor electrice;
- Electrozii ataşaţi pe piele sunt conectaţi la un aparat care reproduce activitatea inimii pe hârtie;
- În timpul testului vei fi rugat/ă să respiri normal, iar uneori vei fi rugat/ă să îţi ţii respiraţia. În timpul testului nu trebuie să vorbeşti;
- În cazul bărbaţilor care au mult păr pe piept, o mică suprafaţă trebuie rasă pentru a se putea face legătura cu electrozii;
- După ce s-a terminat testul şi va trebui sa vi se îndepărteze electrozii s-ar putea sa simţiţi o mică ciupitură.
Analiza de sânge prin care se poate depista nivelul de proteina C reactivă. Această proteină se găseşte în plasmă şi este sintetizată de ficat şi celulele grase ale corpului, iar pentru a determina concentraţia ei este necesară recoltarea unei probe de sânge. În general, în maxim 24 de ore se stabileşte concentraţia proteinei C reactivă, iar valoarea normală acceptată se situează între 0- 1.0mg/dl sau sub 10mg/l.
Tomografia computerizată (CT) se face doar la recomandarea medicului, deoarece este o metodă de investigaţie iradiantă care, prin repetare, creşte riscul de cancer. Doar în situaţiile în care celelalte teste nu oferă un diagnostic corect vei fi îndrumat pentru o tomografie computerizată.
Angiografia se recomandă când e necesară investigarea vaselor inimii. Este un test pentru care se folosesc raze X (cu toate că sunt în cantitate mică, nu este indicat să fie efectuat de catre femeile însărcinate) şi o substanţă de contrast pentru a se vedea fluxul sanguin. Testul poate să identifice blocaje ale arterelor de la baza inimii, anevrisme, probleme la nivelul arterelor renale, malformaţii vasculare sau cheaguri de sânge la plămâni.
Radiografia toracică (doar la recomandarea medicului) este utilă pentru depistarea problemelor cardiace precum inima marită sau insuficienţa cardiacă.
Bolile de inimă, mai periculoase decât cancerul
Potrivit Societăţii Române de Cardiologie, boala cardiovasculară ucide mai mulţi oameni decât toate formele de cancer la un loc, cu un procentaj mai crescut în randul femeilor (55% din decese), decât în rândul bărbaţilor (43% din decese) şi o mortalitate mai crescuta în rândul pacienţilor cu o poziţie
economico-socială scăzută.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că incidenţa bolilor cardiovasculare va scădea cu mai mult de jumătate daca:
- ai o valoare redusă a tensiunii arteriale (sub 140/90 mmHg);
- ai o greutate corporală normală;
- renunţi la fumat;
- dacă nivelul colesterolului total este în limite normale (sub 190 mg/dl);
- alegi o alimentaţie sănătoasă;
- ai activitate fizică adecvată (minimum 30 de minute pe zi);
- eviţi stresul excesiv.
Atenţie! Dacă ai fost internat în spital pentru o boală de inimă sau oboseşti foarte repede la eforturi mici, sfătuieşte-te cel mai bine cu medicul cardiolog când şi, mai ales, dacă este bine să îţi reiei activităţile normale. Unele persoane cu boli grave de inimă nu au voie să faca eforturi fizice, avertizează Societatea Română de Cardiologie.
Ce recomandă Societatea Română de Cardiologie
Un rol esenţial în prevenirea bolilor de inimă îl are alimentaţia. O alimentaţie sănătoasă nu înseamnă mâncare fără gust sau regim strict. Este esenţial să învăţăm să mâncăm gustos şi să ne menţinem şi greutatea şi colesterolul în limite normale în acelaşi timp, fie că suntem acasă sau la restaurant. Astfel, Societatea Română de Cardiologie face următoarele recomandări:
1. Cât mai multe şi mai variate fructe, legume (mai ales proaspete, negătite), cereale integrale, produse pe care este scris un procent mic de grăsimi;
2. Cel puţin de 2 ori/săptămâna peşte (cu cât mai gras cu atât mai bine). Somonul este unul dintre cei mai bogaţi în acizi graşi omega-3 polinesaturaţi;
3. Lactate cu conţinut scăzut de grăsime (1%);
4. Mai puţină carne, mai degrabă de pui fără pieliţă, nu prăjeli. Nu găti cu uleiuri saturate;
5. Redu consumul de băuturi răcoritoare dulci şi de sare (adaugă condimente pentru gust), alcool cu moderaţie, preferabil un pahar de vin roşu;
6. Cantitatea cea mai mare de grăsimi sa fie de tip mono şi polinesaturate. Evită produsele hidrogenate;
7. Maxim 2 ouă/săptămâna;
8. Evită cartofii prăjiti, prajiturile, cremele, gogoşile, covrigeii şi biscuitii;
9. Maxim 1-2 cafele /zi;
9. Cât mai rar la restaurantele de tip „fast-food“.
Şi să nu uităm de exerciţiile fizice obişnuite (alergatul, mersul pe bicicletă, gimnastica aerobică, baschetul, plimbările, urcatul pe scări, vâslitul) care au capacitatea de a ne îmbunătăţi funcţionarea inimii, a plâmanilor şi a aparatului circulator.
