Endocrinologia reprezintă disciplina care se ocupă cu studiul glandelor endocrine şi a hormonilor produşi de acestea. În esenţă, scopul acestei discipline rămâne chiar şi în era biologiei moleculare şi a geneticii, studiul formelor de comunicare şi semnalizare care controlează şi coordonează funcţia multor organe şi procese.

Sistemul endocrin eliberează în circulaţie o serie de hormoni, care nu sunt altceva decât nişte mesageri chimici, capabili să transmită informaţia la distanţă, pe cale umorală până la nivelul ţesuturilor periferice, unde vor interacţiona cu receptorii lor specifici. Sistemul în totalitate este subiectul unor mecanisme complexe de reglare care guvernează sinteza hormonală, eliberarea, transportul şi metabolismul hormonilor în interiorul celulelor ţintă precum şi expresia sau activitatea receptorilor hormonali sau căile de semnalizare intracelulare şi nucleare. Acest sistem este perfect integrat cu alte sisteme majore de comunicare intercelulare cum ar fi sistemul nervos şi cel imun.

• Creşterea şi dezvoltarea organismului,
• Menţinerea homeostaziei (proprietate a organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern: PH, glicemie, ritm cardiac şi tensiune arterială, respiraţie etc),
• Diferenţierea sexuală şi reproducerea,
• Reglarea metabolismului şi a aportului nutritiv.

Aceste categorii de acţiuni nu se exclud reciproc, mulţi hormoni au roluri multiple (de exemplu, hormonii tiroidieni influenţează atât dezvoltarea organismului cât şi reglarea metabolismului sau a homeostaziei), iar multe dintre răspunsurile biologice necesită integrarea mai multor căi hormonale diferite. Un exemplu clasic pentru această acţiune complexă este cel al controlului glicemiei sanguine, care implică insulină, un hormon peptidic pancreatic, dar şi hormonii de contrareglare: glucagonul, cortizolul, hormonul de creştere sau adrenalină; orice modificare patologică a glicemiei sanguine este determinată de o dereglare în acţiunea a minim unuia dintre hormonii enumeraţi.

Sistemul endocrin este compus din mai multe tipuri de glande: glanda pituitară şi hipotalamusul, localizate în creier, glandele suprarenale, aflate în zona rinichilor, tiroida, situată la baza gâtului precum şi pancreasul, ovarele şi testiculele.

Cele mai des întâlnite disfuncţii endocrine includ diabetul zaharat, acromegalia, boala Addison, sindromul Cushing, boala Graves, tiroidita Hashimoto, hipertiroidism, hipotiroidism şi prolactinom. Aceste condiţii au adesea simptome asemănătoare cu ale altor boli, afectează mai multe părţi ale corpului şi pot varia în severitate de la uşoare la foarte severe.

Afecţiunile glandelor endocrine sunt complexe, de aceea, pentru un diagnostic corect, sunt necesare, pe lânga un examen clinic amănunţit, analize de laborator specifice (determinări hormonale) dar şi investigaţii imagistice:

– ecografia tiroidiană – pentru evaluarea dimensiunilor, structurii, vascularizaţiei tiroidei şi identificarea leziunilor de la nivelul parenchimului – noduli tiroidieni, precum şi pentru necesitatea continuării investigaţiilor cu scintigrafia tiroidiană sau puncţia cu ac subţire.

– RMN, CT – pentru diagnosticarea tumorilor hipofizare, suprarenale

– osteodensitometria (DEXA) reprezintă standardul de aur pentru determinarea densităţii mineral-osoase.

Aceste investigaţii permit acurateţea şi precocitatea diagnosticului, iniţierea unei terapii ţintite cât şi monitorizarea răspunsului la tratament.

Unele afecţiuni endocrine pot fi diagnosticate în faza subclinică iar prin diagnosticul precoce este impiedicată progresia spre boala manifestă şi apariţia de complicaţii.

De exemplu: prin diagnosticul precoce al osteoporozei şi iniţierea unei terapii antiresorbtive este împiedicată apariţia de complicaţii – cea mai de temută fiind fractura de col femural, care la vârstnici poate fi chiar fatală.

Bolile endocrine subclinice, în special cele tiroidiene, sunt obişnuite şi frecvenţa lor creşte cu vârsta; dacă rămân nediagnosticate, au consecinţe nefaste asupra tuturor sistemelor organismului, ducând la scăderea calităţii vieţii. De aceea, trebuie avut în vedere, mai ales în prezenţa unor simptome nespecifice, efectuarea şi a unui consult endocrinologic.

Sistemul endocrin are un rol extrem de important în buna funcţionare a organismului. Este compus dintr-o reţea de organe şi glande responsabile pentru producerea, stocarea şi secreţia de hormoni care ajută la menţinerea şi controlul funcţiilor vitale ale organismului, precum creşterea, reproducerea şi nivelul de energie.

Este foarte important să urmăreşti semnele şi simptomele care pot indica prezenţa unei afecţiuni endocrinologice şi să poţi discuta cât mai curând cu medicul tau endocrinolog în cazul în care acestea apar.

Există mai multe boli ale sistemului endocrin, care rezultă din disfuncţionalităţi ale acestui sistem complex. Iată câteva dintre cele mai des întâlnite afecţiuni şi simptomele lor.

✔ BACAU    ✔ ROMAN