Imagistică medicală

Ecografia foloseşte principiul sonarului, utilizat, după cum bine ştim, în marină şi pescuit. Când ultrasunetele lovesc un obiect, sunt reflectate sub forma unor ecouri. Prin măsurarea acestor ecouri este posibil să determinăm distanţa până la obiect, forma, mărimea şi consistenţa acestuia. În medicină, reflexia ultrasunetelor în structurile corpului omenesc, diferenţiată de impedanţa acustică a acestora, permite realizarea unor imagini anatomice.

Piesa principala a unui echipament de ultrasonografie este traductorul, care emite ultrasunete şi apoi primeşte ecourile returnate de ţesuturile şi organele prin care au trecut. Prin măsurarea amplitudinii, frecvenţei şi a timpului în care ecourile se întorc la traductor, se realizează imaginea bidimensională a regiunii examinate, imagine care este vizibilă pe un monitor. Imaginile ecografice se obţin în timp real, fiind astfel posibil să vizualizăm structura şi mişcarea organelor interne.

Ecografia Doppler este o aplicaţie specială a ecografiei prin care se poate evalua direcţia şi viteza fluxului sangvin în vasele mari ale gâtului, abdomenului, mâinilor şi picioarelor. Progresele tehnologice au permis dezvoltarea ecografiei 3D în care reflexia ultrasunetelor este vizualizată tridimensional. Ecografia 4D reprezintă vizualizarea unei imagini 3D în miscare.

Beneficiile ecografiei

• este o metodă neinvaziva şi, în general, nedureroasă;
• nu foloseşte radiaţie ionizantă (radiaţia X)
• adresabilitate mare, uşor de utilizat şi mai puţin costisitoare decât alte metode imagistice;
• poate fi repetată ori de câte ori este nevoie;
• este metodă de elecţie pentru monitorizarea sarcinii.

Când este utilă ecografia

Ecografia este o metoda de explorare rapidă, simplă şi sigură ce ne ofera informaţii despre starea organelor interne, a părţilor moi, articulaţiilor şi vaselor. Analizând structurile corpului uman în sens cranio-caudal, deci de sus în jos, pot fi vizualizate prin ecografie:

• orbita şi globul ocular;
• vasele mari ale gâtului;
• tiroida şi glandele paratiroide;
• cordul;
• glanda mamară (sânul);
• organele abdominale – ficat, vezicula biliară, splină, pancreas, rinichi;
• organele pelvine – uter, ovare, prostată, vezicule seminale;
• vasele mari abdomino-pelvine – aorta, aretele renale, vena porta, vena splenica, arterele iliace;
• sarcina normală şi patologică;

Ecografia Doppler are un rol important in diagnosticul si evaluarea:

• tumorilor şi malformaţiilor congenitale;
• plăcilor ateromatoase vasculare;
• prezenţei sau absenţei fluxului sangvin intravascular.

Ecografia cardiaca (ecocardiografia) bidimensională este o metodă imagistică de explorare a inimii, prin care se vizualizează pe un ecran secţiuni (felii) din inimă, în aceste secţiuni putându-se măsura dimensiunile celor 4 cavităţi cardiace (atriul stang, ventriculul stang, atriul drept şi ventriculul drept), precum şi ale vaselor mari care se varsă în inimă (vena cavă inferioară) şi care pleacă din inima (aorta).

Cu ajutorul unor algoritmi speciali, computerele înglobate în aparatele care realizează ecografia deduc din dimensiunile cavităţilor inimii date importante despre funcţiile acesteia – funcţia sistolică (funcţia de golire a inimii) şi funcţia diastolică (funcţia de umplere a inimii). În plus, ecografia cardiacă permite o foarte fidelă şi sigură apreciere a morfologiei şi funcţiei valvelor inimii (valva mitrala, valva aortică, valva tricuspidă, valva pulmonară). Metoda Doppler adăugată ecografiei bidimensionale, permite actualmente măsurarea vitezei sângelui în orice punct al inimii, permiţând depistarea insuficienţelor sau stenozelor valvulare (în aceste cazuri vitezele de circulaţie a sângelui sunt mult crescute). Doppler-ul color permite transformarea fiecărei viteze dintr-un anumit punct al inimii, în culoare, secţiunea prin inimă fiind afişata pe ecran sub diverse culori, în funcţie de vitezele sângelui în fiecare punct. Nu în ultimul rand, ecografia mai permite şi aprecierea pericardului (a invelişului în care se găseşte inima), cu depistarea foarte uşoară a eventualelor acumulări de lichid în sacul pericardic, echivalente, cel mai adesea, cu o inflamaţie a acestui sac.

Când este necesară efectuarea unei ecocardiografii?

Ecocardiografia este de departe cea mai importantă şi cea mai frecvent utilizată metodă imagistică din domeniul cardiologiei, datorită costurilor mai reduse comparativ cu alte metode imagistice (tomografia computerizată cardiacă, scintigrafia cardiacă, cateterismul cardiac) şi, deasemenea, datorită lipsei iradierii (spre deosebire de TOATE de cele menţionate anterior), care o face repetabilă ori de câte ori este nevoie pentru a urmări evoluţia bolii unui pacient cardiac. Astăzi se consideră că o ecocardiografie aduce informaţie mult mai multă decât o consultaţie obişnuită şi practic nu se mai poate imagina cardiologia fără ecocardiografie. Deoarece pe o ecocardiografie bolile pot fi recunoscute cu mult înainte de a se manifesta prin vreun simptom, metoda poate ajuta la diagnosticul precoce al bolilor de inimă, singurul care poate salva vieţi. De aceea, părerea unanimă este că ecocardiografia este recomandată pentru stabilirea diagnosticului oricărui pacient cardiac sau oricărui pacient care are unul sau mai multe simtome cardiace: durere in piept, respiraţie grea, palpitaţii, oboseală.

În plus, mai este recomandată oricărui pacient care are hipertensiune arterială (tensiunea arterială crescută), pentru a se vedea în ce măsura este afectată şi inima.

Osteodensitometria este o investigatie imagistica care masoara densitatea minerala si duritatea sistemului osos prin metoda DEXA.

Scopul procedeului este acela de a determina riscul de fractura si prezenta osteoporozei, o afectiune care produce o fragilitate crescuta a oaselor.

Mamografia este metoda prin care se vizualizează glandele mamare (sânii), utilizând un sistem care emite o doză redusă de radiaţie X. Mamografia are o valoare deosebită în diagnosticul bolilor glandei mamare. Mamograful este un aparat care are un aspect rectangular şi conţine tubul de raze X.

Urografia intravenoasă este o tehnică radiologică de investigare imagistică a aparatului urinar (rinichii, ureterele și vezica urinară) și este utilizată pentru diagnosticul unor afecțiuni precum: litiaza urinară, colica renală, infecția urinară, hematuria (prezența de sânge în urină), tulburările micționale. Urografia include radiografia renală simplă, realizată inițial, urmată de efectuarea unei serii de clișee urografice, după administrarea intravenoasă a substanței de contrast iodate.

Irigografia intestinală este o metodă de înaltă precizie pentru diagnosticarea patologiei intestinului gros prin introducerea unui mediu de contrast special în intestin și radiografie ulterioară. Irigografia este utilizată pentru a evalua starea organului, localizarea, diametrul, elasticitatea și forma colonului.